Reformă Economică sau încă 25 de ani de stagnare

România un tigru economic European?
De ce nu? 

Sunt un om de dreapta. În SUA mă regăsesc în aripa conservatoare a Partidului Republican.  Încă din tinerețe am fost animat de un spirit de independență. Nu am aşteptat niciodată ajutor de la stat. Am reuşit să mă realizez prin muncă cinstită şi învăţare permanentă. Sunt un familist convins, având o familie frumoasă alături de soţia mea, Marianne. Toate aceste lucruri mă fac astăzi să spun că sunt o persoană împlinită.

Reformăm România?

Actuala clasă politică din România traversează o criză profundă, pierzând încrederea românilor şi risipindu-le speranţele că ar fi capabilă să producă o schimbare în bine la 24 de ani de la Revoluţia anticomunistă. Bilanţul istoriei recente arată dezolant pentru România: un sistem de guvernare defectuos, cu rezultate extrem de sărace, o Constituție de inspiraţie socialistă, care nu proteajează cetăţeanul în faţa abuzurilor statului, o legislaţie fiscală ce pedepseşte succesul antreprenorial printr-un nivel de taxare extrem de ridicat şi reglementări sufocante, un sistem de redistribuţie a avuţiei spre clientela politică şi electoratele captive care a adus țara în pragul falimentului şi în pericol de a-și pierde suveranitatea.

Un exemplu grăitor de legislaţie care penalizează succesul economic este Codul muncii, unde angajatul are numai drepturi şi aproape zero responsabilităţi, în timp ce angajatorul este obligat să își asume toate riscurile activităţii comerciale. Liberalizarea Codului muncii ar putea aduce un nou val de investitori străini în România, dar şi o intensificare a activităţii investitorilor autohtoni, asta însemnând mai multe locuri de muncă şi mai multă prosperitate pentru români. Creşterea competitivităţii mediului economic va propulsa rapid ţara noastră pe locurile fruntaşe ale clasamentelor internaţionale de profil datorită potenţialului extraordinar din societatea românească.

Învăţământul public din România s-a degradat acut prin pervertirea standardelor academice, atât în rândul elevilor şi studenţilor cât şi al profesorilor, rezultatele acestei politici falimentare fiind reliefate în fiecare an de testele PISA şi examenele de Bacalaureat, dar şi de absenţa universităţilor româneşti din clasamentele internaţionale. Marginalizarea şi denaturarea învăţăturilor morale de inspiraţie creştină reprezintă însă cauza profundă a declinului sistemului educaţional din România. Noua Republică este singura forţă politică dornică şi capabilă să promoveze o reformă veritabilă a învăţământului românesc, îmbrăţişând tradiţia creştină şi standardele academice înalte, introducând un sistem de remunerare a profesorilor după rezultate, dar şi favorizând dezvoltarea sectorului educaţional privat prin intermediul unui sistem cu vouchere.

De asemenea, un alt proiect esenţial pentru viitorul României este acela al descentralizării fiscale şi administrative, sistemul actual fiind tributar ideologiilor de stânga: guvernul central adună bani prin taxe şi impozite din toată țara și îi redistribuie în zonele cel mai puțin performante. Acest sistem trebuie înlocuit urgent cu unul în care banii colectaţi de la cetăţeni să rămână în cea mai mare parte pe plan local, iar spre guvernul central să plece doar un procent redus, atât cât va fi necesar pentru finanţarea unui aparat administrativ de dimensiuni minimale. Un asemenea sistem va asigura independenţa regiunilor faţă de centru și va stimula competiţia între acestea, condiţii esenţiale atât pentru dezvoltarea economică cât şi protejarea identităţilor locale.

 

Așa să ne ajute Dumnezeu!

George Mioc